- apropriá
- vb. (sil. -pro-pri-a), ind. prez. 1 sg. apropriéz, 3 sg. şi pl.apropriázã, 1 pl. apropriém (sil. -pri-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. apropriéze; ger. apropriínd (sil. -pri-ind)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
apropria — APROPRIÁ vb. a şi atribui, a şi însuşi. (Îşi apropria ceva ce nu i se cuvine de drept.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime APROPRIÁ vb. v. adapta, potrivi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime apropriá (a face propriu) vb … Dicționar Român
apropriat — APROPRÍA, apropriez, vb. I. tranz. 1. A şi însuşi un lucru (străin). 2. A face ca un lucru să fie potrivit pentru un anumit scop. [pr.: pri a] – Din fr. approprier, lat. appropriare. Trimis de cata, 16.12.2008. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
apropriere — APROPRIÉRE, aproprieri, s.f. Acţiunea de a apropria. [pr.: pri e ] – v. apropria. Trimis de cata, 09.03.2004. Sursa: DEX 98 APROPRIÉRE s. atribuire, însuşire. (apropriere unui lucru care nu i se cuvine de drept.) Trimis de siveco, 05.08.2004.… … Dicționar Român
însuşi — ÎNSUŞÍ, însuşesc, vb. IV. tranz. 1. A pune stăpânire pe ceva, a lua în stăpânire, a şi apropria. ♦ A şi aroga un drept. 2. A asimila, a dobândi cunoştinţe, idei, opinii (temeinice) într un domeniu; a învăţa. ♦ A fi de acord cu opinia cuiva, a… … Dicționar Român
adapta — ADAPTÁ, adaptez, vb. I. 1. tranz. A transforma pentru a corespunde anumitor cerinţe; a face potrivit pentru întrebuinţare în anumite împrejurări; a face să se potrivească. 2. tranz. şi refl. (biol.) A (se) transforma prin adaptare (2). 3. refl.… … Dicționar Român
atribui — ATRIBUÍ, atríbui, vb. IV. tranz. 1. A da, a acorda, a conferi. 2. A pune ceva pe seama, în socoteala cuiva. – Din fr. attribuer, lat. attribuere. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ATRIBUÍ vb. 1. (înv. şi reg … Dicționar Român
apropriador — |ô| adj. 1. Que apropria. • s. m. 2. Operário chapeleiro que faz apropriagem. ‣ Etimologia: apropriar + dor … Dicionário da Língua Portuguesa
forrageador — |ô| adj. s. m. 1. Que ou aquele que forrageia. 2. Plagiário. 3. O que se apropria das ideias dos outros … Dicionário da Língua Portuguesa
tecnografia — s. f. Conhecimento dos processos de elaborar os corpos, transformando os em objetos que o homem apropria aos seus usos … Dicionário da Língua Portuguesa